LACÚSTRU, -Ă, lacustri, -e, adj. Privitor la lacuri¹, care trăieşte sau care creşte în lacuri¹. ♢ Locuinţă (sau aşezare etc.) lacustră = locuinţă (sau aşezare etc.) clădită pe stâlpi la suprafaţa apei unor lacuri¹, specifică în epoca preistorică. – Din fr. lacustre, lat. lacustris.

lacústru adj. m., pl. lacúştri; f. sg. lacústră, pl. lacústre

LACÚ//STRU ~stră (~ştri, ~stre) 1) Care ţine de lacuri; propriu lacurilor. Mal ~. 2) Care trăieşte sau care creşte în lacuri. Faună ~stră. Floră ~stră. [Sil. -cus-tru] /<fr. lacustre, lat. lacustris

LACÚSTRU, -Ă adj. Care trăieşte în lacuri, din lacuri. ♢ Locuinţe lacustre = locuinţe (preistorice) ridicate pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formaţie lacustră = formaţie geologică rezultată din depuneri pe fundul unei ape dulci. [< fr., it. lacustre].