LEŞÍN, leşinuri, s.n. 1. Pierdere subită şi trecătoare a cunoştinţei, fără oprirea inimii şi a mişcărilor respiratorii, provocată de o anemie a creierului, ca urmare a unei stări maladive, a unor eforturi fizice mari, a unei emoţii puternice etc.; lipotimie. 2. Stare de slăbiciune mare, de lipsă de putere, de vlagă, provocată de foame, de sete etc.; sfârşeală. [Acc. şi léşin] – Din leşina (derivat regresiv).

LEŞÍN s. 1. (MED.) inconştienţă, lipotimie, nesimţire, (rar) leşinătură. (Stare de ~.) 2. v. sfârşeală.

leşín s. n., pl. leşínuri

LEŞÍN ~uri n. 1) Pierdere subită şi temporară a cunoştinţei; situaţie de inconştienţă; nesimţire. 2) Stare de slăbiciune totală (provocată de foame, de sete sau de un efort fizic foarte mare); lipsă totală de forţă fizică. /v. a leşina