LIPÍCI, (1, 3) lipiciuri, s.n. (2) lipici, s.m. 1. S.n. Materie, substanţă care serveşte la lipit (hârtia); clei. 2. S.m. Nume dat mai multor plante erbacee care secretă o substanţă lipicioasă. 3. S.n. Fig. (Pop. şi fam.) Ceea ce atrage, încântă sau seduce în făptura sau felul de a fi al cuiva; farmec. ♢ Loc. adj. şi adv. Cu lipici = încântător, atrăgător, fermecător, seducător. ♢ Loc. vb. A avea lipici = a atrage, a fermeca, a seduce pe cineva (prin înfăţişare sau fel de a fi). ♢ Expr. (Rar) A prinde lipici de cineva = a se îndrăgosti de cineva. – Lipi + suf. -ici.

LIPÍCI s. 1. v. cocă. 2. clei. (A prinde ceva cu ~.)

LIPÍCI s. v. cuscută, holeră, lipitoare, păpăludă, sex-appeal, torţel, turiţă.

lipíci (bot.) s. m., pl. lipíci

lipíci (substanţă, boală, farmec) s. n., pl. lipíciuri

LIPÍCI ~uri n. 1) Substanţă care serveşte la lipit (mai ales hârtia). 2) Grup de plante erbacee care secretă o substanţă lipicioasă. 3) fig. Însuşire prin care o persoană încântă sau seduce alte persoane. ♢ Cu ~ care farmecă. A avea ~ a atrage prin calităţile sale. [Sil. -pici] /a lipi + suf. ~ici