LITORÁL, -Ă, (1) litoraluri, s.n., (2) litorali, -e, adj. 1. S.n. Porţiune de teren situată de-a lungul ţărmului oceanului, mării sau al unui lac, pe care de obicei o udă apele. 2. Adj. Care se află pe litoral (1), care formează litoralul, privitor la litoral; care se află (în apă) aproape de ţărm. – Din fr. littoral, lat. litoralis.

LITORÁL s. v. ţărm.

litorál adj. m., pl. litoráli; f. sg. litorálă, pl. litorále

litorál s. n., pl. litoráluri

LITORÁL² ~uri n. Fâşie de pământ situată de-a lungul ţărmului unei mări sau al unui ocean. /<fr. littoral, lat. littoralis

LITORÁL¹ ~ă (~i, ~e) Care ţine de ţărmul mării sau al oceanului; propriu malului mării sau oceanului. /<fr. littoral, lat. littoralis

LITORÁL s.n. Regiune situată de-a lungul ţărmului mării; ţărmul mării. // adj. Care aparţine ţărmului mării. ♢ Zonă litorală = a) zonă cuprinzând păturile de apă apropiate de ţărm care acoperă platforma de prelungire a uscatului sub apele marine (platoul continental); b) (biol.) zonă care cuprinde totalitatea ecosistemelor existente până la 200 m adâncime. [Pl. -luri, -le. / < fr. littoral, it. littorale < lat. litus – ţărm].