MEGALOMÁN, -Ă, megalomani, -e, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care are o părere exagerat de bună despre calităţile sale; grandoman. 2. (Persoană) care suferă de megalomanie (2). – Din fr. mégalomane.

MEGALOMÁN adj. v. îngâmfat.

megalomán adj. m., s. m., pl. megalománi; f. sg. megalománă, pl. megalománe

MEGALOMÁN ~ă (~i, ~e) şi substantival 1) Care suferă de megalomanie; atins de megalomanie. 2) Care manifestă un orgoliu excesiv; cu ambiţie nejustificată. /<fr. mégalomane

MEGALOMÁN, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care îşi suprapreţuieşte meritele; încrezut, îngâmfat; grandoman. [< fr. mégalomane].