MICSÁNDRĂ, micsandre, s.f. Numele a două plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simplă sau ramificată, cu frunzele acoperite cu peri cenuşii, cu flori albe, roşii, albastre sau violete, plăcut mirositoare; micşunea, vioară-roşie (Matthiola incana şi annua). ♢ Compus: micsandră-sălbatică (sau -de-munte) = plantă erbacee cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Erysimum officinalis). – Et. nec.

MICSÁNDRĂ s. v. toporaş, violetă, viorea.

MICSÁNDRĂ s. (BOT.) 1. (Matthiola incana şi annua) micşunea, (reg.) foaltină, garoafă, şivoi, levcoaie-roşie, vioară-roşie, viorea-roşie, (prin Transilv.) pruvireag. 2. v. micşunea.

micsándră s. f., g.-d. art. micsándrei; pl. micsándre

MICSÁNDR//Ă ~e f. Plantă erbacee decorativă, cu tulpina ramificată, cu flori albe, roşii sau violete, plăcut mirositoare. [G.-D. micsandrei] /Orig. nec.