MITROPOLÍT, mitropoliţi, s.m. Rang în ierarhia Bisericii ortodoxe, inferior patriarhului şi superior episcopului; persoană care deţine acest rang. – Din sl. mitropolitŭ.

MITROPOLÍT s. v. dropioi.

MITROPOLÍT s. (BIS.) arhiepiscop.

mitropolít s. m. (sil. -tro-), pl. mitropolíţi

MITROPOLÍ//T ~ţi m. (folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Slujitor al cultului cu grad superior celui de episcop şi inferior celui de patriarh. /<sl. mitropolitu