MOZAÍC¹, mozaicuri, s.n. 1. Lucrare de tehnică decorativă, care constă în ansamblarea artistică a unor bucăţi mici de marmură, de ceramică, de sticlă, de smalţ etc. de diferite culori, lipite între ele cu mortar sau cu mastic. 2. Fig. Amestec de elemente eterogene. 3. Viroză a plantelor, manifestată prin apariţia unor pete decolorate pe frunze, care alternează cu porţiuni colorate normal, având aspectul de mozaic (1). – Din fr. mosaïque, it. mosaico.

MOZÁIC², -Ă, mozaici, -ce, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care ţine de mozaism, privitor la mozaism. 2. S.m. şi f. Adept al mozaismului. [Pr.: -za-ic] – Din fr. mosaïque.

MOZÁIC adj., s. (BIS) iudaic.

mozáic adj. m., s. m. (sil. -za-ic), pl. mozáici, f. sg. mozáică, pl. mozáice

mozaíc s. n., pl. mozaícuri

MOZÁI//C² ~că (~ci, ~ce) m. şi f. Adept al mozaismului. /<fr. mosaïque

MOZAÍC ~uri n. 1) Operă de artă decorativă, formată prin asamblarea estetică a unor bucăţi de materiale (piatră, sticlă, marmură, ceramică, smalţ) de diverse culori, fixate între ele cu mortar sau cu mastic. 2) Lucrare constând din realizarea unei suprafeţe lustruite (de pardoseală) din ciment, cu bucăţi mici de marmură, calcar etc. 3) Ansamblu de elemente eterogene. /<fr. mosaique, it. mosaico

MOZÁI//C¹ ~că (~ci, ~ce) Care ţine de mozaism; propriu mozaismului. [Sil. -za-ic] /<fr. mosaïque

MOZAÍC s.n. 1. Lucrare ornamentală, compusă din bucăţi mici de marmură, de sticlă etc. colorate diferit şi care alcătuiesc o figură, un tablou etc. 2. Combinaţie, amestecătură (frumos îmbinată) de diferite elemente, culori etc. ♦ Operă literară care conţine multe elemente eterogene, însă armonios ordonate. ♦ Compoziţie de caractere tipografice deosebite. 3. Boală a unor plante cauzată de un virus şi care se prezintă ca un amestec de pete pe frunze. [Pron. -za-ic. / cf. fr. mosaïque, it. mosaico].

MOZÁIC, -Ă adj. Privitor la mozaism. // s.m. şi f. Adept al mozaismului. [Pron. -za-ic. / < fr. mosaïque].