MULŢUMÍT, -Ă, mulţumiţi, -te, adj., s.f., prep. 1. Adj. Care se simte bine, căruia nu-i lipseşte nimic; satisfăcut, îndestulat. ♦ Bucuros. 2. S.f. (Înv. şi pop.) Recunoştinţă (exprimată prin cuvinte sau prin recompense materiale); (concr.) ceea ce se oferă drept răsplată. 3. S.f. (Înv. şi pop.) Bucurie, satisfacţie. 4. Prep. (În forma mulţumită; construit cu dativul) Datorită..., cu ajutorul..., prin intermediul... [Var.: (reg.) mulţămít, -ă adj.] – V. mulţumi.

Mulţumit ≠ nemulţumit

MULŢUMÍT adj. 1. v. satisfăcut. 2. v. împăcat. 3. v. bucuros.

MULŢUMÍ//T ~tă (~ţi, ~te) Căruia nu-i lipseşte nimic; care are de toate. /v. a mulţumi