NĂSCOCITÓR, -OÁRE, născocitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) 1. Care creează, născoceşte (1); inventiv. 2. Care scorneşte, plăsmuieşte, născoceşte (2); p. ext. mincinos. – Născoci + suf. -tor.

NĂSCOCITÓR s. v. inventator.

NĂSCOCITÓR adj., s. 1. adj. v. inventiv. 2. s. v. creator.

născocitór adj. m., pl. născocitóri; f. sg. şi pl. născocitoáre

NĂSCOCIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival pop. 1) Care născoceşte; care scor-neşte lucruri neadevărate; mincinos. 2) Care creează ceva nou. /a născoci + suf. ~tor