NÁDĂ, nade, s.f. 1. Hrană naturală sau imitaţie de hrană care se pune într-o unealtă de pescuit sau într-o cursă pentru a ademeni şi a prinde peştii sau alte animale; momeală. ♦ Fig. Ispită, tentaţie; cursă. 2. Parte înnădită, adăugată la un obiect; înnăditură. [Pl. şi: (2) năzi] – Din bg. nada.

NÁDĂ s. v. ademenire, atracţie, călcâi, ic, ispită, pană, plaz, seducere, seducţie, stuf, talpă, tentaţie, trestie.

NÁDĂ s. 1. (PESCUIT) amorsă, momeală, (rar) momitură, (reg.) mârşă, nadilă, (înv., în Transilv.) podmet. (~ pentru cleni.) 2. înnăditură. (A pune o ~ la ...)

nádă (momeală, înnăditură) s. f., g.-d. art. (momeală) nádei, (înnăditură) nádei/năzii; pl. (momeli) náde; (înnădituri) náde/năzi

NÁD//Ă ~e f. 1) Hrană folosită pentru ademenirea şi prinderea peştelui sau a vânatului; momeală. 2) fig. Lucru care ademeneşte. ♢ A da de ~ a prinde gust pentru ceva; a se înnădi. 3) Parte înnădită, adăugată la un obiect. [G.-D. nadei; Pl. şi năzi] /<bulg. nada