NAÚTIC, -Ă, nautici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care serveşte la navigaţie, privitor la navigaţie. ♦ (Despre sporturi) Care se practică pe apă. 2. S.f. Ştiinţa şi tehnica de a conduce o navă (1). [Pr.: na-u-] – Din lat. nauticus, it. nautice.

naútic adj. m. (sil. na-u-), pl. naútici; f. sg. naútică, pl. naútice

NAÚTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de navigaţia pe apă; propriu navigaţiei pe apă. 2) (despre unele ramuri ale sportului) Care se practică pe/în apă. [Sil. -na-u-] /<fr. nautique

NAÚTIC, -Ă adj. De, pentru navigaţie, privitor la navigaţie. ♦ (Despre un sport) Care se practică pe sau în apă. // Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „(de) navigaţie“, „(referitor la) navigaţie“. [Pron. na-u-. / < lat. nauticus, cf. fr. nautique < lat. nauta – navigator].