NEGHIOBÍE, neghiobii, s.f. Calitatea de a fi neghiob; faptă sau vorbă prostească, de neghiob; prostie, nerozie. ♦ (Fam.) Lucrare lipsită de orice merit, stupidă, banală. – Neghiob + suf. -ie.

NEGHIOBÍE s. 1. v. prostie. 2. dobitocie, imbecili-tate, nerozie, prosteală, prostie, tâmpenie, (înv.) prostime. (A dat dovadă de o mare ~.) 3. go-gomănie, nătângie, nerozie, nesocotinţă, prostie, stupiditate, (rar) netoţie, (înv. şi reg.) nătărăie. (Mare ~ a spus.) 4. dobitocie, idioţenie, idioţie, imbecilitate, inepţie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prostaticie. (Ce e ~ asta?)

neghiobíe s. f., art. neghiobía, g.-d. art. neghiobíei; pl. neghiobíi, art. neghiobíile

NEGHIOBÍ//E ~i f. Faptă sau vorbă de neghiob; nerozie. /neghiob + suf. ~ie