OBRÁŢ, obraţe, s.n. (Înv. şi reg.) Veche unitate de lungime, egală cu 26,76 metri; (astăzi) măsură de lungime (nedeterminată), de obicei mică. – Din sl. obratŭ „hotar“.

OBRÁŢ s. (înv.) trăsură. (~ul era o unitate de măsură agrară egală cu 6 prăjini.)

obráţ s. n. (sil. -braţ), pl. obráţe

OBRÁŢ ~e n. (în trecut) Unitate de măsură a lungimii (egală cu 26,76 m). [Sil. o-braţ] /<sl. obratu

obráţ, obráţe, s.n. (înv. şi reg.) 1. loc (cu pomi) la poalele unui deal cu vii; marginea viei. 1. veche unitate de lungime, egală cu 26,76 m.