OLÁN¹, olani, s.m. Monedă de aur olandeză care a circulat până în sec. XIX şi în ţările româneşti. – Et. nec. Cf. O l a n [ d a ].

OLÁN², olane, s.n. 1. Piesă de argilă arsă, de obicei de formă semicilindrică, folosită pentru executarea învelitorilor la acoperişurile unor clădiri. 2. Tub de argilă arsă, din care se fac canale de scurgere a apei, coşuri pentru fum etc. [Var.: olánă s.f.] – Ol + suf. -an.

OLÁN s. (reg.) oală, scoc. (~ pentru acoperişuri.)

olán (monedă) s. m., pl. oláni

olán (piesă de argilă arsă) s. n., pl. oláne

OLÁN¹ ~e n. 1) Material de construcţie în formă de semicilindru, fabricat din argilă arsă sau din ciment şi folosit, mai ales, pentru crestele acoperişurilor. 2) Fiecare dintre aceşti semicilindri. 3) Tub cilindric de argilă arsă, cu o mufă de îmbinare la capăt, folosit la construirea canalelor de scurgere a fluidelor. /ol + suf. ~an

OLÁN² ~i m. înv. Monedă olandeză de aur (cu circulaţie şi în Ţara Moldovei). /Orig. nec.