OMENÍRE s.f. 1. Întreaga populaţie a globului, totalitatea oamenilor de pe Pământ, neamul omenesc; umanitatea; omenime. ♦ Mulţime de oameni; lume, public. 2. (Înv.) Omenie; umanitarism. – Din om. Pentru 2, cf. o m e n i.

OMENÍRE s. lume, umanitate, (înv. şi reg.) omenime. (Întreaga ~.)

OMENÍRE s. v. incarnare, incarnaţie, întrupare, omenie.

omeníre s. f., g.-d. art. omenírii

OMENÍRE f. Totalitate a oamenilor de pe globul pământesc; neamul omenesc; umanitate; lume. [G.-D. omenirii] /Din om