ORDONÁRE, ordonări, s.f. Acţiunea de a ordona şi rezultatul ei. ♢ Raport de ordonare = cuprindere a unei noţiuni în sfera unei alte noţiuni mai generale. – V. ordona.

Ordonare ≠ dezordonare

ORDONÁRE s. 1. v. aranjare. 2. v. organizare.

ordonáre s. f., g.-d. art. ordonării; pl. ordonări

ORDONÁRE s.f. Acţiunea de a ordona şi rezultatul ei. ♦ (Log.) Raport de ordonare = cuprinderea unei noţiuni în sfera unei alte noţiuni mai generale. [< ordona].