OSATÚRĂ, osaturi, s.f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet, osărie. 2. Schelet de rezistenţă al unei construcţii, al unei maşini, al unei nave etc. ♦ Fig. Constituţie internă, structură, alcătuire (a ceva). – Din fr. ossature.

OSATÚRĂ s. 1. v. sistem osos. 2. v. structură.

osatúră s. f., g.-d. art. osatúrii; pl. osatúri

OSATÚR//Ă ~i f. 1) (la om şi la animalele vertebrate) Ansamblul oaselor dintr-un organism; schelet. 2) Totalitate a elementelor care constituie baza de rezistenţă a unei construcţii; carcasă; schelet. 3) fig. Constituţie internă a unei opere scrise; schemă compoziţională; schelet. /<fr. ossature

OSATÚRĂ s.f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. Element de susţinere, de rezistenţă al unei construcţii, al unei maşini etc. ♦ (Fig.) Constituţie internă, structură. [< it. ossatura, cf. fr. ossature].