OSPĂTĂRÍE, ospătării, s.f. (Înv. şi pop.) Birt; han (cu birt). – Ospătar + suf. -ie.

OSPĂTĂRÍE s. v. birt.

ospătăríe s. f., art. ospătăría, g.-d. art. ospătăríei; pl. ospătăríi, art. ospătăríile

OSPĂTĂRÍ//E ~i f. reg. Local de alimentaţie publică (mai modest decât cafeneaua). [G.-D. ospătăriei] /ospătar + suf. ~ie

ospătăríe, ospătăríi, s.f. (înv. şi pop.) 1. birt; han. 2. aripă a unei mănăstiri pentru oaspeţi şi călători; arhondaric. 3. azil pentru bătrâni.