PẮSTRĂV, păstrăvi, s.m. 1. Peşte de apă dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre şi roşii şi burta gălbuie, care trăieşte în apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasă (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fără picior, în formă de scoică de culoare cenuşie-negricioasă, care cresc pe trunchiurile copacilor, producând un putregai alb al lemnului. – Din bg. păstărva.

PĂSTRĂV s. 1. (IHT.; Salmo trutta fario) (reg.) păstran, pătat. 2. (IHT.) păstrăv de mare (Salmo trutta labrax) = (reg.) alabalâc. 3. (BOT.; Pleurotus ostreatus) burete-negru.

PĂSTRĂV s. v. burete-de-nuc.

păstrăv s. m., pl. păstrăvi

PẮSTRĂV¹ ~i m. Peşte dulcicol răpitor, de talie medie, cu corp îngroşat la mijloc şi presărat cu puncte negre şi roşii, apreciat pentru carnea lui. /<bulg. păstăvra

PẮSTRĂV² ~i m. Ciupercă comestibilă de forma unei scoici, de culoare cenuşie-închisă, care creşte pe trunchiuri de copaci. /<bulg. păstăvra

pắstrăv, -ă, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.) pestriţ la culoare (ca păstrăvul). 2. (s.m.) piatră pestriţă pentru cute; prundar. 3. (s.m. la pl.) pistrui pe faţă.