PALÁVRĂ, palavre, s.f. (Fam.; mai ales la pl.) Vorbă, afirmaţie lipsită de seriozitate sau de temei; fleac; balivernă, braşoavă. – Din tc. palavra, ngr. palávra.

PALÁVRĂ s. 1. (mai ales la pl.) fleac, nimic, (reg.) laf, marghiolie, (înv.) tândale (pl.), (fam.) balivernă, moft, parascovenie. (Spune tot felul de ~e.) 2. v. minciună.

palávră s. f. (sil. -vră), g.-d. art. palávrei; pl. palávre

PALÁVR//Ă ~e f. mai ales la pl. Vorbă goală; afirmaţie neserioasă; balivernă; braşoavă; fleac. /<turc. palavra, ngr. palávra