PARPIÁN, parpiani, s.m. Mică plantă erbacee cu flori dispuse în capitule albe sau roz, care creşte prin locuri uscate (Gnaphalium dioicum). [Pr.: -pi-an] – Et. nec.

PARPIÁN s. (BOT.; Antennaria dioica) (reg.) flocoşele (pl.), linariţă, măruncă, părălei (pl.), siminoc, floarea-patului, laba-mâţii, scânteiuţă-de-munte, sunătoare-de-munte, talpa-mâţei, talpa-pisicii.

parpián s. m. (sil. -pi-an), pl. parpiéni (sil. -pi-eni)

părpián, părpiáni, s.m. (reg.) V. parpián.