PEŢÍ, peţesc, vb. IV. Tranz. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinţilor sau al rudelor fetei. – Lat. petere.

PEŢÍ vb. a cere, (pop.) a împeţi, a stărosti, (Transilv.) a votri. (~ fata de la părinţi.)

peţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. peţésc, imperf. 3 sg. peţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. peţeáscă

A PEŢ//Í ~ésc tranz. (fete) A cere în căsătorie prin mijlocitori; a stărosti. /<lat. petere