PEDEPSÍ, pedepsesc, vb. IV. 1. Tranz. A aplica cuiva o pedeapsă pentru o greşeală sau o infracţiune săvârşită; a condamna, a osândi. 2. Tranz. şi refl. Fig. (Înv. şi reg.) A face să sufere sau a suferi chinuri fizice sau morale; a (se) chinui, a (se) tortura. – Din ngr. epédepsa (aor. al lui pedévo).

A pedepsi ≠ a ierta

PEDEPSÍ vb. v. canoni, căzni, chinui, creşte, educa, forma, instrui, învăţa, munci, schingiui, tortura, trudi.

PEDEPSÍ vb. 1. (JUR.) a sancţiona. (L-a ~ cu amendă.) 2. v. condamna. 3. (Transilv.) a ştrofălui, (înv.) a cerca, a vedea. (L-a ~ exemplar pentru minciuna lui.) 4. a bate, (înv.) a certa, a oblici. (L-a ~ Dumnezeu pentru faptele sale.) 5. v. răzbuna. 6. a răsplăti. (Vei fi ~ pentru ingratitudinea ta.)

pedepsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pedepsésc, imperf. 3 sg. pedepseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pedepseáscă

A PEDEPS//Í ~ésc tranz. 1) A face să sufere o pedeapsă; a supune unei pedepse. 2) înv. A face să suporte chinuri fizice sau morale; a chinui; a tortura. /<ngr. epédepsa

A SE PEDEPS//Í mă ~ésc intranz. înv. A se supune unor chinuri fizice sau morale; a se chinui. /<ngr. epédepsa