PIDÓSNIC, -Ă, pidosnici, -ce, adj., s.m. I. Adj. (Pop.) Care este ieşit din comun, contrar aşteptărilor (în sens negativ); care se comportă ciudat, sucit; care face totul pe dos. II. S.m. Numele a două specii de plante erbacee cu frunze lucioase, verzi-albăstrii şi cu flori galbene (Cerinthe minor şi glabra). – Pe dos + suf. -nic.

PIDÓSNIC s. (BOT.; Cerinthe minor şi glabra) (reg.) ceriţică, somnoroasă.

PIDÓSNIC adj. v. bizar, ciudat, curios, ex-centric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexpicabil, insolit, năstruş-nic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, straniu.

pidósnic adj. m., s. m., pl. pidósnici; f. sg. pidósnică, pl. pidósnice

PIDÓSNI//C¹ ~că (~ci, ~ce) pop. 1) (despre persoane) Care face totul pe dos; cu purtări ieşite din comun. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care este contrar aşteptărilor. /pe dos + suf. ~nic

PIDÓSNI//C² ~ci m. Plantă erbacee cu tulpină erectă, cu frunze sesile lucioase, de culoare verde-albăstrie dispuse pe tot lungul tulpinii şi cu flori mărunte galbene, care creşte pe marginea drumurilor; somnoroasă; ceriţică. /pe dos + suf. ~nic