PLANŞÉU, planşee, s.n. Element de construcţie de lemn, de beton armat etc. care serveşte ca suport pentru fixarea unei maşini, formează partea carosabilă a unui pod, separă etajele unei clădiri (constituind duşumeaua sau acoperişul) etc. – Din fr. plancher.

planşéu s. n., art. planşéul; pl. planşée

PLANŞÉ//U ~e n. 1) Element de construcţie în formă de platformă, care separă etajele unei clădiri sau alcătuieşte partea carosabilă a unui pod. 2) Suport pentru fixarea unei maşini. /<fr. plancher

PLANŞÉU s.n. 1. Element de construcţie făcut de obicei din beton armat, care separă două etaje ale unei clădiri, care alcătuieşte partea pe care se circulă a unui pod etc. ♦ Planul inferior al unei cavităţi subterane. 2. (Anat.) Perete musculos care delimitează la bază o cavitate. [Pron. -şeu, pl. -ee, -uri. / cf. fr. plancher].