PLEOŞTÍ, pleoştesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) lăsa în jos sau într-o parte (sub o greutate); a (se) deforma, a (se) lăbărţa; a (se) turti, a (se) strivi. 2. Tranz. A apleca, a lăsa în jos capul sau urechea. 3. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A deveni abătut, deprimat; a se dezumfla. – Din scr. pljoštiti.

PLEOŞTÍ vb. a se blegi, (pop.) a se blegoşa, (Mold.) a se clăpăugi, (Transilv., Mold. şi Bucov.) a se dăbălăza. (I s-au ~ urechile.)

pleoştí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pleoştésc, imperf. 3 sg. pleoşteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pleoşteáscă

A PLEOŞT//Í ~ésc tranz. A face să se pleoş-tească. /<sb. pljoštiti

A SE PLEOŞT//Í mă ~ésc intranz. 1) A se lăsa în jos sau într-o parte (pierzându-şi forma, poziţia normală). A i se ~ urechile. A i se ~ pălăria. 2) fig. A-şi pierde buna dispoziţie (fiind cuprins de amărăciune); a deveni abătut; a se indispune. /<sb. pljoštiti