PLOP, plopi, s.m. Nume dat mai multor specii de arbori înalţi, cu ramuri subţiri (îndreptate în sus) (Populus). Cînd va face plopul mere şi răchita micşunele (= niciodată). ♢ Expr. Mătuşă (sau unchi, văr etc.) de plop = rudă îndepărtată. ♢ Compuse: plop-alb = specie de plop cu scoarţa netedă, albă-cenuşie şi cu frunzele argintii pe partea inferioară (Populus alba); plop-negru = specie de plop cu scoarţa crăpată, de culoare închisă, al cărui lemn moale se întrebuinţează în industrie şi a cărui scoarţă se foloseşte la tăbăcitul pieilor (Populus nigra); plop-tremurător (sau -de-munte) = specie de plop ale cărui frunze tremură la cea mai mică adiere a vîntului (Populus tremula). – Lat. *ploppus (= pop(u)lus).

PLOP, plopi, s.m. Nume dat mai multor specii de arbori înalţi, cu ramuri subţiri (îndreptate în sus), cu scoarţa netedă, alb-cenuşie şi cu frunzele oval-lanceolate, argintii pe partea inferioară, cu peţiolul lung şi flori crescute în amenţi (Populus). ♢ Expr. Când va face plopul mere şi răchita micşunele = niciodată. Mătuşă (sau unchi, văr etc.) de plop = rudă îndepărtată. – Lat. *ploppus (= pop(u)lus).

PLOP s. v. plută.

PLOP s. (BOT.) 1. (Populus alba) plută. 2. (Populus nigra) (reg.) plopotaş, plută. 3. (Populus tremula) (reg.) plută. 4. (Populus canescens) (reg.) plută.

plop s. m., pl. plopi

PLOP ~i m. Arbore cu tulpina înaltă şi dreaptă, cu ramuri subţiri verticale, cu frunze late, lungi, peţiolate şi cu flori dispuse în amenţi plecaţi, folosit în scopuri industriale. ♢ ~ alb varietate de plop având scoarţă albicioasă şi frunze argintii pe dos. ~ negru varietate de plop având coroană largă şi scoarţă negricioasă, adânc brăzdată. ~ piramidal v. PLUTĂ II. ~ tremurător varietate de plop a cărei frunză tremură la cea mai uşoară adiere de vânt. Când va face ~ul pere şi răchita micşunele niciodată. Văr (sau mătuşă, unchi) de ~ rudă îndepărtată. /<lat. ploppus