POMANAGÍU, pomanagii, s.m. (De obicei peior.) Persoană care umblă după pomană, care trăieşte din pomana altora, care aşteaptă să i se ofere cât mai multe avantaje materiale (nemeritate). – Pomană + suf. -agiu.

POMANAGÍU s. 1. (reg.) colivar. (~ care umblă pe la pomeni.) 2. v. chilipirgiu.

pomanagíu s. m., art. pomanagíul; pl. pomanagíi, art. pomanagíii

POMANAGÍ//U ~i m. Bărbat care umblă după pomeni, după chilipiruri. /pomană + suf. ~agiu