PONDERÁ, ponderez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face ca două fapte să se echilibreze prin opunerea lor una alteia; a echilibra, a cumpăni. ♦ Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni mai cumpătat, mai măsurat; a (se) înfrâna, a (se) stăpâni, a (se) potoli, a (se) tempera. – Din fr. pondérer, lat. ponderare.

PONDERÁ vb. v. compensa, contrabalansa, cumpăni, echilibra, precumpăni.

PONDERÁ vb. v. atenua.

ponderá vb., ind. prez. 1 sg. ponderéz, 3 sg. şi pl. pondereáză

A PONDER//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A face să se pondereze. 2) (fapte, forţe) A opune (una alteia), aducând în stare de echilibru; a echilibra; a cumpăni. /<fr. ponderer

A SE PONDER//Á mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni (mai) echilibrat. /<fr. ponderer

PONDERÁ vb. I. tr. (Franţuzism) A echilibra, a stabili un echilibru. [< fr. pondérer].