POSTÉUCĂ, posteuci, s.f. (Pop.) Lemn scurt şi gros cu care se ridică şi se sprijină osia roţii carului în timp ce se unge. – Din bg., rus. podstavka, ucr. pidstavka.

POSTÉUCĂ s. (reg.) vârtej. (~ pentru ungerea roţilor carului.)

postéucă s. f. (sil. -teu-), g.-d. art. postéucii; pl. postéuci

POSTÉU//CĂ ~ci f. pop. Bucată de lemn pe care se sprijină carul, când se scoate roata pentru a unge osia. /<bulg., rus. podstavka