PRĂJEÁLĂ, prăjeli, s.f. 1. Faptul de a (se) prăji. 2. Făină (cu ceapă) prăjită în grăsime, folosită la pregătirea unor mâncăruri; rântaş; p. gener. aliment prăjit în grăsime. – Prăji + suf. -eală.

PRĂJEÁLĂ s. 1. v. prăjire. 2. v. rântaş.

prăjeálă s. f., g.-d. art. prăjélii; pl. prăjéli

PRĂJ//EÁLĂ ~éli f. 1) v. A PRĂJI şi A SE PRĂJI. 2) Ceapă prăjită în grăsime (cu adaos de făină), folosită la pregătirea unor mâncăruri. /a (se) prăji + suf. ~eală