PRECÍZIE, precizii, s.f. 1. Faptul de a fi precis, calitatea de a măsura, de a determina sau de a indica precis; exactitate. ♢ Loc. adj. De precizie = (despre aparate de măsură) foarte exact. ♦ Eroare maximă care se admite la efectuarea unui calcul, a unei măsurări, a unui produs. 2. (Rar, la pl.; în forma preciziune) Lămurire, informaţie precisă; precizare. Aşteptăm noi preciziuni. [Var.: preciziúne s.f.] – Din fr. précision, lat. praecisio, -onis.

Precizie ≠ confuzie, imprecizie

PRECÍZIE s. 1. v. exactitate. 2. siguranţă. (Dove-deşte o mare ~ în probele de tir.) 3. v. rigoare. 4. exactitate, (livr.) acurateţe. (~ în executarea unui lucru.)

precízie (exactitate) s. f. (sil. -zi-e), art. precízia (sil. -zi-a), g.-d. art. precíziei; pl. precízii

PRECÍZI//E ~i f. Caracter precis. ♢ De (mare) ~ care lucrează cu (mare) exactitate. [G.-D. preciziei; Sil. -zi-e] /<fr. précision, lat. praecisio, ~onis

PRECÍZIE s.f. 1. Exactitate riguroasă. 2. (La pl. în forma de preciziune) Lămurire, informaţie precisă. [Gen. -iei, var. preciziune s.f. / cf. fr. précision, it. precisione, lat. praecisio].