PRIETENÓS, -OÁSĂ, prietenoşi, -oase, adj. (Adesea adverbial) Plin de afecţiune, de prietenie, de amabilitate; binevoitor, afabil, amical. ♦ Plăcut, agreabil, atrăgător. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietinos, -oăsă adj.] – Prieten + suf. -os.

Prietenos ≠ duşmănos, neprietenos, ostil

PRIETENÓS adj., adv. 1. adj. v. prietenesc. 2. adj. v. binevoitor. 3. adv. v. prieteneşte. 4. adj. afectuos, cordial, familiar, intim, prietenesc. (Nota ~oasă a conversaţiei.) 5. adv. v. binevoitor. 6. adj. v. sociabil. 7. adj. v. agreabil.

prietenós adj. m. (sil. pri-e-), pl. prietenóşi; f. sg. prietenoásă, pl. prietenoáse

PRIETENÓS¹ adv. Cu prietenie. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~os

PRIETEN//ÓS² ~oásă (~óşi, ~oáse) Care vădeşte prietenie. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~os