PRINCIPÁL, -Ă, principali, -e, adj. Care are o importanţă deosebită sau cea mai mare importanţă; de căpetenie, de frunte. ♢ (Gram.) Propoziţie principală (şi substantivat, f.) = propoziţie independentă dintr-o frază, de care depind propoziţiile subordonate. – Din fr. principal, lat. principalis.

Principal ≠ secundar

PRINCIPÁL s. v. conducător, şef.

PRINCIPÁL adj. 1. central, (fig.) nodal. (Punctul ~ al acţiunii.) 2. magistral. (Conductă ~.)

principál adj. m., pl. principáli; f. sg. principálă, pl. principále

PRINCIPÁL ~ă (~i, ~e) Care este de primă importanţă; foarte important; fundamental; substanţial; magistral; primordial; cardinal; esenţial. Rol ~. ♢ Propoziţie ~ă propoziţie care nu depinde sintactic de altele într-o frază formată prin subordonare. /<fr. principal, lat. principalis

PRINCIPÁL, -Ă adj. 1. Cel mai însemnat, de căpetenie, de frunte. 2. Propoziţie principală (şi s.f.) = propoziţie care nu depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziţie dintr-o frază şi care are, la rândul ei, subordonate. // s.n. (Art.) Ceea ce are o deosebită importanţă, ceea ce este esenţial. [< fr. principal, it. principale, lat. principalis].