PRISTÁV, (1, 2) pristăvi, s.m., (3) pristavuri, s.n. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Persoană care anunţa populaţiei ştirile oficiale; crainic. ♦ Funcţionar administrativ; ispravnic. 2. S.m. Vătaf pe moşia unui boier. 3. S.n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanţă, poruncă. – Din sl. pristavŭ.

PRISTÁV s. v. administrator, crainic, mesa-ger, pază, paznic, păzitor, portărel, sol, strajă, străjer, trimis, vechil, vestitor.

pristáv (vătaf, ispravnic, crainic) s. m., pl. pristávi

pristáv (poruncă) s. n., pl. pristávuri

PRISTÁV ~i m. înv. 1) Persoană care anunţă ştirile oficiale; crainic. 2) Supraveghetor pe moşia unui boier; vătaf. /<sl. pristavu