PROCESIÚNE, procesiuni, s.f. 1. Şir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeaşi direcţie şi cu acelaşi scop; cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioşii merg în convoi, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulţumi sau a cere ajutorul divinităţii într-o anumită împrejurare. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv.) procésie s.f.] – Din fr. procession, lat. processio, -onis.

PROCESIÚNE s. 1. (BIS.) (înv.) litanie, litie. (~ religioasă.) 2. alai, convoi, cortegiu. (O lungă ~ mortuară.)

procesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. procesiúnii; pl. procesiúni

PROCESIÚN//E ~i f. 1) Şir lung de persoane care merg în mod solemn în aceeaşi direcţie; alai; cortegiu. 2) Ceremonie religioasă în cursul căreia credincioşii merg în coloană, cântând imnuri şi rostind rugăciuni. [Sil. -si-u-] /<fr. procession, lat. processio, ~onis

PROCESIÚNE s.f. Convoi, cortegiu; alai. [Pron. -si-u-. / var. procesie s.f. / cf. fr. procession, lat. processio].