PROGNÓZĂ, prognoze, s.f. Prevedere a desfăşurării în timp a unui fenomen, a unui proces etc., bazată pe studiul împrejurărilor care îi determină apariţia şi evoluţia; prevedere a valorilor pe care le vor lua în viitor unele mărimi din prezent; p. ext. pronostic. – Din fr. prognose, germ. Prognose.

PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză.

PROGNÓZĂ s. (MET.) previziune, pronostic. (~ asupra vremii.)

PROGNOZÁ vb. (MET.) a prevedea, a pronostica. (A ~ vremea pentru mâine.)

prognozá vb., ind. prez. 1 sg. prognozéz, 3 sg. şi pl. prognozeáză

prognóză s. f. (sil. mf. -gno-), g.-d. art. prognózei; pl. prognóze

A PROGNOZ//Á ~éz tranz. (evenimente sau fenomene viitoare) A stabili printr-o prognoză. /Din prognoză

PROGNÓZ//Ă ~e f. Ipoteză emisă asupra posibilităţilor de desfăşurare a unor evenimente, acţiuni sau fenomene, bazată pe cunoaşterea împrejurărilor care le generează; pronostic. ♢ ~ meteorologică timpul care se prevede pentru o anumită perioadă; timpul probabil. /<fr. prognose, germ. Prognose

PROGNÓZĂ s.f. 1. Previziune, prevedere bazată pe date ştiinţifice; (p. ext.) pronostic. ♦ Text în care se arată modul cum va evolua vremea într-un anumit interval de timp. 2. Anticipare a desfăşurării în viitor a unor fenomene şi procese din domeniul economiei, tehnologiei, ştiinţei, societăţii în ansamblul ei etc., plecând de la experienţa anterioară şi folosind metode şi tehnici necesare obţinerii de cunoştinţe privind evoluţia acestora într-o perspectivă mai îndepărtată. 3. Prevedere a apariţiei unor boli criptogamice sau a unor dăunători ai plantelor în vederea luării din timp a măsurilor de combatere. [Cf. fr. prognose, lat., gr. prognosis < pro – înainte, gnosis – cunoaştere].