PROSÓP, prosoape, s.n. Obiect format dintr-o bucată de ţesătură, care foloseşte la şters după spălare; ştergar. ♦ Ţesătură de bumbac, de obicei buclată, folosită pentru halate de baie, ştergare, articole de lenjerie pentru copii. – Din ngr. prósopon „faţă“, prosopís, „ştergar“.

PROSÓP s. şervet, ştergar, (înv. şi reg.) mânăşter-gură, peşchir, (reg.) măsai, profes, sprijineală, ştergură, (Transilv.) chindeu, (Olt. şi prin Ban.) senic, (Transilv. şi Maram.) ştergător. (Se spală şi se şterge cu ~ul.)

prosóp s. n., pl. prosoápe

PROS//ÓP ~oápe n. 1) Obiect de uz casnic pentru ştersul mâinilor, a feţei, a corpului după spălare, constând dintr-o bucată dreptunghiulară de pânză (ornamentată); şervet; ştergar. 2) Bucată dreptunghiulară de ţesătură ornamentată care serveşte ca podoabă în casele ţărăneşti; ştergar. /<ngr. prósopon

PROSOP- v. prosopo-.