PROXENÉT, -Ă, proxeneţi, -te, s.m. şi f. Persoană care mijloceşte prostituţia, care îndeamnă sau constrânge pe cineva să practice prostituţia (pentru a trage foloase materiale personale); codoş. – Din fr. proxénète.

PROXENÉT s. codoş, mijlocitor, (Mold.) pohoţ, (înv.) hotru, pezevenchi, verigaş, votru, (fig.) peşte.

proxenét s. m., pl. proxenéţi

PROXENÉ//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană care înlesneşte practicarea prostituţiei (pentru a trage foloase materiale personale). /<fr. proxénete

PROXENÉT, -Ă s.m. şi f. Cel care mijloceşte prostituţia; codoş. [Cf. fr. proxénète, lat., gr. proxenetes].