PURGÁŢIE, purgaţii, s.f. Faptul de a elimina (în mod regulat) materiile fecale; purgare. ♦ (Înv.) Purgativ. – Din fr. purgation, lat. purgatio.

PURGÁŢIE s. v. laxativ, purgativ.

PURGÁŢIE s. v. defecare.

purgáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. purgáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. purgáţiei; pl. purgáţii, art. purgáţiile (sil. -ţi-i-)

PURGÁŢI//E ~i f. Metodă de curăţare a tractului intestinal cu ajutorul unui purgativ. /<fr. purgation, lat. purgatio, ~onis

PURGÁŢIE s.f. Curăţirea tubului digestiv cu ajutorul unui purgativ sau al unui laxativ; purgare. [Gen. -iei, var. purgaţiune s.f. / cf. fr. purgation, lat. purgatio].