RÂVNITÓR, -OÁRE, râvnitori, -oare, adj. Care tinde spre cineva sau spre ceva, care este plin de râvnă; însufleţit de o dorinţă, zelos. [Var.: (reg.) râmnitór, -oáre adj.] – Râvni + suf. -tor.

RÂVNITÓR adj., s. 1. adj. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de senzaţii tari.) 2. adj., s. amator, doritor, dornic, iubitor, pofticios, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreţ, poftos, pohtaci, (înv.) libovnie, râvnaci. (~ de petreceri.)

RÂVNITÓR adj. v. activ, credincios, cucernic, cuvios, evlavios, gelos, harnic, invidios, muncitor, neobosit, neostenit, pios, pizmaş, pizmuitor, preacredincios, ranchiunos, religios, silitor, sârguincios, sârguitor, smerit, vrednic, zelos.

râvnitór adj. m., pl. râvnitóri; f. sg. şi pl. râvnitoáre

RÂVNIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care răvneşte; care este plin de râvnă; zelos. /a râvni + suf. ~tor