RĂPĂÍ, rắpăi, vb. IV. Intranz. (Despre ploaie, grindină etc.; la pers. 3) A se izbi de o suprafaţă tare, producând zgomote dese, scurte şi ritmice. ♦ (Despre oameni) A lovi ritmic în ceva, producând zgomote dese şi scurte. ♦ (Despre gloanţe sau despre arme automate) A ţăcăni, a pârâi sacadat. ♦ (La pers. 3) A trosni. – Formaţie onomatopeică.

RĂPĂÍ vb. 1. a ropoti, (astăzi rar) a pârâi, (reg.) a ropăi. (Ploaia ~ pe acoperişuri.) 2. v. păcăni. 3. v. răsuna.

răpăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. răpăie, imperf. 3 sg. răpăiá

A RĂPĂÍ răpăie intranz. (despre ploaie, arme etc.) A produce zgomote scurte, dese şi cadenţate; a ropoti. /Onomat.