RĂPĂÍT¹ adv. (Rar) Cu zgomote sacadate, scurte şi dese. – V. răpăi.

RĂPĂÍT² s.n. Faptul de a răpăi; zgomotul ploii, al grindinii etc. care cade pe o suprafaţă tare. ♦ Succesiune de lovituri ritmice, dese şi scurte; zgomot produs de astfel de lovituri. – V. răpăi.

RĂPĂÍT s. 1. răpăială, răpăitură, ropot, ropotire, ropotit, (reg.) ropăială. (Un ~ de ploaie.) 2. v. pă-cănit.

răpăít adv.

răpăít s. n.