RECLAMÁŢIE, reclamaţii, s.f. Faptul de a reclama; (concr.) petiţie, plângere, jalbă prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. [Var.: (înv.) reclamaţiúne, (pop.) lăcrămáţie s.f.] – Din fr. réclamation.

RECLAMÁŢIE s. 1. plângere, (înv. şi pop.) jalbă, pâră, (înv. şi reg.) plânsoare, ponoslu, (Ban., Transilv. şi Mold.) ponos, (înv.) artic, pitac, suplică, tânguire, (turcism înv.) ruca. (A depune o ~.) 2. v. sesizare.

reclamáţie s. f. (sil. -cla, -ţi-e), art. reclamáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. reclamáţiei; pl. reclamáţii, art. reclamáţiile (sil. -ţi-i-)

RECLAMÁŢI//E ~i f. Petiţie adresată unui organ administrativ, în care se exprimă o ne-mulţumire; jalbă; plângere. A depune o ~. [G.-D. reclamaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. récla-mation

RECLAMÁŢIE s.f. Faptul de a reclama; petiţie, protest, plângere împotriva unui abuz etc. [Gen. -iei, var. reclamaţiune s.f. / cf. fr. réclamation, lat. reclamatio].