REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunţa la o sumă de bani datorată unui debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

REMÍTE vb. v. amâna, dezmetici, înapoia, reculege, reda, regăsi, restitui, reveni, trezi.

REMÍTE vb. 1. v. înmâna. 2. v. preda.

remíte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. remít; conj. prez. 3 sg. şi pl. remítă; ger. remiţând; part. remís

A REMÍTE remít tranz. 1) A da în mână; a da în posesie; a înmâna; a preda. 2) (datorii ale debitorilor) A şterge de pe lista de plată. /<lat. remittere

REMÍTE vb. III. tr. 1. A înmâna, a da, a preda. 2. A renunţa la o sumă datorată de un debitor, a ierta pe cineva de datorie. [P.i. remít. / < lat. remittere, cf. fr. remettre].