REMUNERÁŢIE, remuneraţii, s.f. Retribuţie, plată, remunerare. – Din fr. rémunération, lat. remuneratio.

REMUNERÁŢIE s. 1. v. salariu. 2. v. plată.

remuneráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. remuneráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. remuneráţiei; pl. remuneráţii, art. remuneráţiile (sil. -ţi-i-)

REMUNERÁŢI//E ĩ f. Plată în bani acordată unui angajat pentru prestarea unei munci; salariu, retribuţie; leafă. [G.-D. remunera-ţiei; Sil. -ţi-e] /

REMUNERÁŢIE s.f. (Liv.) Retribuţie, plată, remunerare. [Gen. -iei, var. remuneraţiune s.f. / cf. fr. rémuneration, lat. remuneratio].