REPÁUS, repausuri, s.n. 1. Stare în care orice funcţie sau activitate este temporar întreruptă şi care are rolul de a reface capacitatea de muncă a organismului; odihnă, inactivitate. ♦ Suspendare temporară a unei activităţi, având rolul de a restabili capacitatea de muncă a unui organ sau a întregului organism. 2. (Fig.) Stare a unui corp în raport cu alt corp sau cu un sistem de referinţă, în care distanţele dintre punctele corpului sau ale sistemului de referinţă nu variază cu timpul. 3. (Fil.) Moment integrant al mişcării, având în raport cu acesta un caracter relativ şi condiţionând stabilirea relativă a lucrurilor. 4. (Biol.; în sintagma) Repaus mamar = perioada dintre încheierea unei lactaţii şi următoarea fătare, specifică unor animale. [Pr.: -pa-us. – Var.: repáos s.n.] – Lat. *repausum.

Repaus ≠ mişcare

REPÁUS s. 1. v. somn. 2. v. odihnă. 3. v. pauză. 4. v. astâmpăr.

REPÁUS s. v. decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare.

repáus s. n. (sil. -pa-us), pl. repáusuri

REPÁUS ~uri n. 1) Întrerupere temporară a unei activităţi; odihnă; răgaz; recreaţie; pauză. ♢ Pe loc ~! formă de comandă, folosită în timpul unor exerciţii militare sau sportive, indicând luarea unei poziţii mai libere. 2) Perioadă de timp cât durează o astfel de întrerupere. 3) filoz. Moment al mişcării, având, în raport cu aceasta, un caracter relativ; stare de nemişcare relativă. 4) fiz. Stare a unui corp în timpul căreia nu se schimbă poziţia lui faţă de un sistem de referinţă. 5) Moarte concepută ca odihnă veşnică. [Sil. -pa-us] /<lat. repausum