RESÓRT¹, resoarte, s.n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ♢ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicţie intră o problemă şi care are competenţa de a o rezolva. ♢ Expr. A fi de resortul cuiva = a fi, a ţine de competenţa, de specialitatea cuiva; a intra în atribuţiile cuiva. [Pl. şi: resorturi] – Din fr. ressort.

RESÓRT², resorturi, s.n. Organ al unui mecanism executat dintr-un material cu proprietăţi elastice mari şi care, sub acţiunea unei forţe exterioare, se deformează, revenind la forma iniţială când acţiunea exterioară încetează; (sens curent) arc. ♦ Fig. Sursă, izvor de energie fizică sau morală; suport moral, imbold. – Din fr. ressort.

RESÓRT s. 1. v. arc. 2. v. domeniu.

RESÓRT s. v. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent.

resórt (sector) s. n., pl. resoárte

resórt (arc) s. n., pl. resórturi

RESÓRT¹ resoárte n. 1) Domeniu sau sector de activitate. 2) Totalitate a persoanelor ce reprezintă acest domeniu. ♢ A fi de ~ul cuiva a fi de competenţa cuiva; a ţine de specialitatea cuiva. Organele de ~ organele competente. /<fr. ressort, germ. Ressort

RESÓRT² ~uri n. Piesă elastică de oţel fixată între corpul unui vehicul şi osiile roţilor acestuia, care serveşte la amortizarea şocuri-lor; arc. /<fr. ressort, germ. Ressort

RESÓRT¹ s.n. Sector, domeniu de activitate; (p. ext.) persoanele care reprezintă acest sector. ♦ Autoritate de resort = autoritate în competenţa căreia intră rezolvarea unei probleme. [Pl. -oarte, -orturi. / < fr. ressort < ressortir – a fi din aceeaşi jurisdicţie].

RESÓRT² s.n. 1. Arc de maşină, de ceas etc. 2. (Fig.) Sursă de energie fizică sau morală; suport moral. [Pl. -turi. / < fr. ressort, germ. Resort].