RESTÁNT, -Ă, restanţi, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant.

RESTÁNT adj. întârziat. (Plată ~.)

restánt adj. m., pl. restánţi; f. sg. restántă, pl. restánte

RESTÁN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care se află în restanţă; rămas în urmă. 2) (despre datorii, sume de bani etc.) Care nu este achitat la timp; neachitat la termen. /<fr. restant, germ. restant

RESTÁNT, -Ă adj. Rămas în urmă; întârziat. [Cf. fr. restant].